Un program Python e o listă de instrucțiuni pe care calculatorul le execută în ordine, de sus în jos — exact ca o secvență de blocuri în Scratch, puse unul sub altul. Recomandăm mediul Thonny (gratuit, interfață simplă, potrivit pentru gimnaziu).
print("Salut, lume!") afișează exact textul dintre ghilimele. Liniile nume = "Ana" și varsta = 13 creează două variabile. Ultima linie afișează mai multe valori deodată, despărțite prin virgulă.
O variabilă e o „cutie” cu un nume, în care ținem o valoare — exact ca variabila din Scratch, doar că aici o creezi scriind numele, semnul =, apoi valoarea (o atribuire). În Python nu trebuie anunțat dinainte ce tip de date va ține o variabilă — tipul se stabilește automat, la prima atribuire: int (numere întregi), float (numere cu virgulă), str (text, între ghilimele), bool (adevărat/fals).
Pentru a citi o valoare de la tastatură folosim input(), care întoarce întotdeauna text — dacă vrem un număr, trebuie convertit explicit:
"7" + "3" nu e 10Dacă uiți să convertești rezultatul lui input() cu int() sau float(), Python tratează valoarea ca text — iar + între două texte le lipește unul de altul, nu le adună. Așa că "7" + "3" devine "73", nu 10. De asta scriem mereu int(input(...)) când vrem să calculăm cu un număr citit.