Structura alternativă ia o decizie: dacă o condiție e adevărată, se execută o ramură de cod, altfel alta — exact ca blocul „if... then... else” din Scratch.

python.py

nota = float(input("Introdu nota: "))

if nota >= 9:

print("Foarte bine!")

elif nota >= 7:

print("Bine.")

else:

print("Mai exersează.")

Cum „citește” Python acest cod

Python verifică prima condiție (nota >= 9). Dacă e adevărată, execută doar acea ramură și sare peste restul. Dacă e falsă, trece la elif și verifică din nou. Dacă niciuna nu e adevărată, execută else. Doar o singură ramură se execută, niciodată mai multe.

Condițiile folosesc operatori relaționali (==, !=, <, >, <=, >=) și, atunci când e nevoie de mai multe condiții deodată, operatori logici (and, or, not).

= nu e ==

= atribuie o valoare unei variabile (nota = 8). == compară două valori și întoarce Adevărat/Fals (nota == 8). Dacă scrii din greșeală if nota = 8: în loc de if nota == 8:, Python nu te lasă să rulezi programul — e o eroare de sintaxă, nu doar o greșeală de logică.

Nu uita nici cele două puncte (:) după if/elif/else, și indentarea (spațiile de la începutul liniei) — Python „citește” spațiile ca să știe ce cod aparține fiecărei ramuri.

Concept nou și exemplu