Un algoritm poate fi reprezentat în trei moduri, de la cel mai vizual la cel mai precis:
- Schemă logică — un desen cu forme (dreptunghi = acțiune, romb = decizie) legate prin săgeți, care arată fluxul pașilor.
- Pseudocod — pașii scriși în limbaj natural, dar structurat, apropiat de sintaxa unui limbaj de programare, fără reguli stricte.
- Cod — algoritmul scris exact, într-un limbaj de programare (Python), pe care calculatorul îl poate rula.
Înainte de exemplu, iată sintaxa exactă a celor mai folosite structuri de control în Python — le vei recunoaște de-acum în orice modul.
Decizie (if / elif / else) — execută un bloc de cod doar dacă o condiție e adevărată:
Observă: după if/elif/else pui întotdeauna două puncte :, iar codul de dedesubt e indentat (mutat la dreapta cu spații) — indentarea, nu acoladele, marchează ce aparține blocului respectiv.
Buclă for — repetă un bloc de cod de un număr cunoscut de ori (de obicei cu range):
Buclă while — repetă un bloc de cod cât timp o condiție rămâne adevărată:
Toate cele trei (if, for, while) urmează aceeași regulă: cuvântul cheie, apoi condiția sau intervalul, apoi două puncte :, apoi codul indentat dedesubt.
Aceeași problemă („e numărul par sau impar?"), în cele trei forme:
Schemă logică (descriere): start → citește n → n % 2 == 0? → dacă da: afișează „par" → dacă nu: afișează „impar" → stop.
Pseudocod:
Cod Python:
Observă cât de aproape e pseudocodul de codul Python — de asta pseudocodul e o etapă utilă de proiectare: gândești logica, fără să te lupți încă cu sintaxa exactă.
- Schema logică se desenează (forme + săgeți), nu se scrie cod.
- Pseudocodul nu rulează — e doar un plan în limbaj apropiat de programare.
- Doar codul Python se execută efectiv pe calculator.
