Înainte de algoritmi, ai nevoie de două „cărămizi" de bază, pe care le vei folosi în fiecare exemplu de-acum înainte: variabilele și print().
O variabilă e un nume care ține minte o valoare, ca o cutie etichetată. O creezi printr-o atribuire: scrii numele variabilei, semnul =, apoi valoarea. print() afișează pe ecran ce îi dai ca argument între paranteze.
= nu înseamnă „egal", ci „atribuie"varsta = 15 nu e o ecuație matematică — înseamnă „pune valoarea 15 în cutia numită varsta". De asta poți scrie și varsta = varsta + 1 (ia valoarea curentă, adaugă 1, pune rezultatul înapoi în aceeași cutie) — sau, mai scurt, varsta += 1 (fac exact același lucru).
Cu aceste două unelte — variabile și print() — poți urmări exemplul de mai jos, care arată cele 4 etape ale elaborării unui program.
Un algoritm este o succesiune finită de pași, clari și fără ambiguitate, care rezolvă o problemă. Un program este un algoritm scris într-un limbaj pe care îl înțelege calculatorul — la noi, Python.
Orice program trece prin patru etape de elaborare:
Înțelegem problema în detaliu. Identificăm ce date primim (date de intrare) și ce rezultate dorim să obținem (date de ieșire).
Cod model: nota1 = 8, nota2 = 10 (datele cunoscute din problemă).
Construim algoritmul. Stabilim succesiunea logică de pași clari care transformă datele de intrare în rezultate finale.
Cod model: media = (nota1 + nota2) / 2 (formula matematică a mediei).
Scriem efectiv algoritmul într-un limbaj de programare real. Traducem pașii proiectați în instrucțiuni de cod Python.
Cod model: Scrierea liniilor de cod în editor, atribuind valorile variabilelor.
Rulăm programul pe mai multe seturi de date pentru care știm dinainte rezultatul corect — rezultatul așteptat — și îl comparăm cu ce afișează programul — rezultatul obținut.
Atenție: print("Media este:", media) doar afișează rezultatul obținut. Afișarea nu este testare: testarea înseamnă să verifici dacă rezultatul obținut coincide cu cel așteptat.
- „Dacă plouă, stai acasă sau mergi la film" — lipsă de claritate (nu știi ce să alegi exact).
- „Afișează numerele pare" — lipsă de finitudine (dacă nu spui unde se oprește, rulează la infinit).
Un algoritm corect are mereu claritate (pași exacți) și finitudine (se oprește garantat).
Observă: liniile care încep cu # sunt comentarii — nu sunt executate, dar arată gândirea din spatele codului. E o obișnuință bună: comentează de ce faci un pas, nu doar ce face linia.
Programul afișează 9.0. În Python, împărțirea cu / dă mereu un număr cu zecimale, deci 9.0 și 9 reprezintă aceeași valoare.
Pentru fiecare test: calculezi de mână rezultatul așteptat, schimbi valorile lui nota1 și nota2, rulezi programul și compari.
- Intrări 8 și 10 → rezultat așteptat 9. Programul afișează
9.0→ corect. - Intrări 5 și 5 → rezultat așteptat 5. Programul afișează
5.0→ corect. - Intrări 7 și 8 → rezultat așteptat 7,5 (în Python se scrie cu punct:
7.5). Programul afișează7.5→ corect.
Dacă rezultatul obținut diferă de cel așteptat, programul are o greșeală: de exemplu, nota1 + nota2 / 2 (fără paranteze) dă 13.0 pentru 8 și 10, pentru că împărțirea se face înaintea adunării.
Câteva teste reușite cresc încrederea că programul e corect, dar nu dovedesc că funcționează pentru orice date. De aceea alegem teste variate: valori egale, un rezultat cu zecimale, valori mari sau neobișnuite. În schimb, un singur test care eșuează arată sigur că există o greșeală.